Bianca Stancu pornește de la ideea de clădire martor: un spațiu care oglindește ideologiile vremii purtând în sine schimbările societății românești și a persoanelor care-l locuiesc. Simbol al arhitecturii socialiste, edificiul este marcat de urmele gloanțelor trase la Revoluție, iar cercul roșu, ce acoperă o bucată de fațadă, reprezintă umbra celor care au murit pentru libertate.
„Arhitectura este voința unei epoci tradusă în spațiu.”
— Mies van der Rohe
„La baza conceptului a stat citatul cunoscutului arhitect. Socialismul a produs sute de mii de blocuri strict funcționale, majoritatea simple paralelipipede, poreclite de populație „cotețe”, fără nicio originalitate sau creativitate stilistică. Modernismul în arhitectură s-a afirmat și în societăţile capitaliste din Europa de Vest printr-o serie de principii esenţiale („forma urmează funcţia”), precum utilizarea materialelor produse în serie, adoptarea esteticii industriale, simplitatea şi claritatea formelor, eliminarea detaliilor inutile.
În numele „luptei cu teroriştii”, pe străzile orașului Craiova, ca în multe alte oraşe din ţară, trebuia să se verse sânge. Din acest punct, dezordinea devenea naturală. Militarii români, învăţaţi să lupte mereu
cu inamicul în faţă, nu ştiau prea multe despre dezinformare. Au căzut astfel în plasa zvonurilor, iar această confuzie a făcut, la Craiova, aproape 120 de victime. Gloanțele trase au lăsat semne pe fațadele blocurilor din zona Spitalului Militar, semne care sunt și astăzi o dovadă tulburătoare a istoriei poporului nostru.”
— Bianca Stancu