Goran Mrakić s-a născut pe 19 iulie 1979 la Sânnicolau Mare, iar acum trăiește în Timișoara.

A lucrat timp de 15 ani ca redactor al ziarului de limbă sârbă Naša reč („Cuvântul nostru”). În prezent este director al Editurii Uniunii Sârbilor din România. A publicat cărțile Романтична хирургија („Chirurgie romantică”, versuri, lb. sârbă), Хулиганске баладе („Balade huliganice”, versuri, lb. sârbă), Српски хард-корени („Rădăcini sârbești hard-core”, aforisme, lb. sârbă), Терористички контранапад („Contraatac terorist”, aforisme, lb. sârbă și română), Punk Requiem (proză, lb. română), Banatski tvor („Dihorul bănățean”, proză satirică în limba sârbă, 2017 și 2019), Moj rodni kraj sveta („Apocalipsa mea de baștină”, aforisme, lb. sârbă, 2018), Povestiri din garaj (proză, lb română, 2018), Lumea e cămașa mea de forță, poeme în proză, lb. română, 2020).

A tradus volumele „Incizii rapide” („Kratki rezovi”), Aleksandar Čotrić, aforisme – 2007, „Antologia aforismului croat” – 2012, „Peščane oaze” („Oaze de nisip”), Valeriu Butulescu, „Roata” („Točak”), Mircea Meilă – 2011, „O adunare suspectă de cuvinte”, Aleksandar Baljak, aforisme – 2017, „Spre dobrogea și înapoi”, Milan Micić – 2018.

A obținut mai multe premii literare: „Radoje Domanovic” (2006, pentru cel mai bun tânăr autor din diaspora sârbească), „Vibova nagrada” (2011, pentru cel mai bun autor de aforisme de lb. sârbă sub 35 de ani), „Zlatni krug” (2013, pentru contribuția la promovarea aforismului sârbesc în lume), Premiul literar pentru debut în limba română al Uniunii Scriitorilor din Timișoara (2015).