Izvorul conceptual al intervenției artistice realizate de 𝗢𝘃𝗶𝗱𝗶𝘂 𝗕𝗮𝘁𝗶𝘀𝘁𝗮 este poemul „𝑫𝒓𝒂𝒈𝒂̆ 𝒑𝒐𝒆𝒛𝒊𝒆”, semnat de poetul optzecist 𝗜𝗼𝗻 𝗠𝗼𝗻𝗼𝗿𝗮𝗻. Abordarea plastică este caracterizată de o paletă cromatică specifică ilustrațiilor moderniste, întâlnind pe alocuri referințe din ramura art-nouveau.
Este vorba despre o propunere care ne invită la un parcurs vizual unde putem intui dorința poetului de a trăi într-o societate cât mai armonizată. O propunere care, de fapt, caracterizează latura din spatele versurilor directe și a viziunii poetului. Prin urmare, compoziția realizată pe peretele lateral al căminului G4 ilustrează punctul culminant pe care poetul îl descrie prin dialogul său cu poezia, introducând elemente care inspiră mesajele cheie cu caracter social, care, de altfel, îi sunt atât de caracteristice.
„𝑫𝒓𝒂𝒈𝒂̆ 𝒑𝒐𝒆𝒛𝒊𝒆” se întrupează într-o figură plină de eleganță, cu un aer visător și pozitiv. Prin importanța acordată portretului feminin, intenția este de a focusa privirea publicului, inspirându-i speranță, curaj, continuitate, bunătate, și frumusețe interioară. „𝑫𝒓𝒂𝒈𝒂̆ 𝒑𝒐𝒆𝒛𝒊𝒆” este o abordare iconică, realizată prin tehnica picturii murale alsecco, ce pune în contrast stilul de viață și preocupările poetului vizavi de societatea în care trăia, metamorfozată într-o iluzie descifrată de mințile creative și visătoare.